Castanele si ratingul

17 octombrie 2008
In fiecare toamna, oamenii vad in piete castane (sau aud de la altii) si se intreaba ce-s alea si cu ce se maninca. De cind exista net, e mai usor sa afle: baga pe google "castane", "castane coapte " sau "castane fierte" si dau de o gramada de pagini despre. Sau cu. Doar ca, dintre acele multe pagini, nici unele nu povestesc cum se coc castanele – si daca nu esti din Baia Mare, sa fi apucat de copil sa stii cum se face trebsoara asta, atunci nici nu prea ai mari sanse sa intelegi de pe net.
 
Eu am dat prima oara de castane in piata Veteranilor. Era un nene care le aducea de la Baia Mare – pe atunci nu stiam ca urmeaza sa traiesc trei ani (de groaza) in Maramures.  Cumparam castane cit era toamna de lunga – nenea imi explicase cum tre’sa le crestez cu un cutit, ca sa nu pocneasca in cuptor. Evident, din cele citeva zeci de castane dintr-o transa , una-doua pocneau. Si umpleau peretii cuptorului cu o pudra fina, care se ardea cit ai zice "castane coapte". Mirosul de castana arsa umplea incaperea si dadea tonul glandelor care se ocupa cu salivatul (intens). Apoi, castanele treceau din cuptor intr-un castronas, erau acoperite cu un stergar. Eu ma asezam comod, cu o carte in brate si ma apucam de curatat. Era o treaba migaloasa, in functie de soiul castanelor si de cit erau de coapte (unele nu se curata usor…). Motiv pentru care, toata toamna, aveam niste unghii chinuite de incercarea de a mai scoate ceva din coaja indaratnica.
 
Gaseam, la nenea din Veteranilor, castane pina la prima ninsoare. Apoi incepeam sa hibernez.

Tags:



Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X