Dinner at Olive’s

8 noiembrie 2008

 

Nu, n-am sa va spun ce e "Olive’s" – the chief’s secret. Dar pot sa va povestesc cum a decurs.
A inceput cu scuzele mele cum ca nu am sa pot minca nimic: pur si simplu mincasem putin peste necesar, ca sa zic asa, prinsa intre doua trenuri. Iar cina a venit pe neasteptate, in urma unei decizii spontane. Apoi a continuat cu defilarea felurilor prin fata mea: se pregatea masa. Au aterizat pe masa paste fierte al dente, un sos rosu pe care nu m-am straduit sa-l identific (tocmai digeram o minunata placinta cu brinza dulce si stafide), o chestie alba la care nici nu m-am uitat… Farfurii, un vin alb, apa. A venit si salata rucola. Si, pina la urma, am decis sa ma asez si eu la masa. Initial din politete . Apoi mirosurile au inceput atacul – si am acceptat sa "gust". Nuuu, nu rideti – ceea ce urmeaza nu a fost o indopare clasica, ci o degustare de gourmet. Genul ala de degustare cind apuci sa simti aromele, gustul mincarii – pentru simplul fapt ca nu ti-e foame, ci doar "degusti".
Asa ca, mai intii, am gustat puiul cu smintina. Era usor, bine gatit, din fericire, reteta in care puiul este despuiat de esenta (si forma) sa animala si seamana cu niste fulgi de ceva: nici o banuiala urita (de genul: asta e gitul, astea aripi, asta cosul pieptului) nu avea sa ma faca sa-mi pierd pofta. Apoi am decis ca trebuie sa gust si pastele. Aveau doua sosuri posibile: carbonara (nu, n-am gustat) si bolognese . Sosul – bun, dens, cu carne (cred ca de vita, era usor mai tare carnea decit ma asteptam). Pastele fierte exact cit trebuia. De la vin m-am abtinut – fireste, nu trebuie sa-l imbatam pe ala micu’ inainte sa se nasca. La rucola n-am ajuns… 


Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X